 | CURE DOCTOR'S SHANA | curedoctors | Tataran kennel:
Cainele, prieten si protector al omului, este pe cale de disparitie. Acel caine pe care unii oameni il intalnesc o data-n viata, iar altii il intalnesc doar in povesti sau filme.
Atunci cand apare in viata noastra, nu stim daca noi l-am ales pe el, sau el ne-a ales pe noi.
Aici nu vorbesc despre cainele care latra si musca, nici despre cainele care lucreaza frumos la manson si lasa la comanda stapanului.
Vorbesc despre cainii care ne sunt prieteni, acei caini cu judecata proprie, care pot lua singuri decizii in situatii de criza.
Facem o selectie riguroasa, pedigreeurile arata frumos, rezultatele expozitionale si sportive sunt extraordinare. Avem din ce in ce mai multi campioni, din ce in ce mai multe monte si foarte multi caini.
Insa unde e Lassie? Unde e Colt Alb? Unde e Pete the Pup? Unde e Sgt. Stubby? Unde e Hachiko?
Fiecare om ce isi iubeste cainele considera ca exista ceva deosebit si superlativ la patrupedul sau. Insa exista acei caini, care la un moment dat, dovedesc si celor din jur ca au ceva special, ca sunt aproape umani si ne uimesc prin actiunile lor.
Am fost norocos sa am un astfel de caine langa mine, Amira. Desi am luat-o cand avea deja 4 ani, ne intelegeam din priviri. Ea nu a fost un caine dresat, nu a fost un caine supus, a fost cat se poate de independenta, dar a luat intotdeauna cele mai bune decizii. As putea spune ca avea darul de a citi oamenii. Ma puteam bate in joaca cu prietenii si ea nici nu ne baga in seama. Copii rudelor o trageau de coada, de urechi, o calareau, o loveau iar ea nu facea altceva decat sa dea bucuroasa din coada. Insa atunci cand cineva venea cu ganduri ascunse, reactiona imediat si il tinea cumva imobilizat postandu-se in fata lui, fixandu-l cu privirea, fiind gata oricand sa intervina daca situatia o cere. Mergeam impreuna peste tot.
Acum cativa ani, cand aveam mai mult timp liber si eram foarte activ pe forumuri, am vazut niste filmulete cu o catelusa extraordinar de atletica si disciplinata, care parca era pregatita pentru fortele armate, urcandu-se pe garduri si in copaci, executand tot felul de salturi spectaculoase si trucuri fantastice care m-au lasat cu gura cascata.
Eram foarte incantat de cainii pe care ii aveam atunci si nu ma interesa deloc ce aveau altii. Mandru si putin ingamfat, mi-a fost greu sa il intreb pe cel care posta filmuletele, de unde are cateaua si din ce caini se trage. Insa uimirea, curiozitatea si admiratia pe care o dezvoltasem pentru aceasta catelusa nu mi-au dat pace. Mi-am calcat pe orgoliu si i-am trimis baiatului un mesaj privat, felicitandu-l pentru catea si pentru modul in care lucreaza cu ea. Asa am aflat ca Shana era nepoata Amirei, lucru care m-a bucurat nespus.
Mama ei plecase de la mine la partenerul meu de canisa cand avea doar cateva luni. Era o catelusa cuminte, foarte atletica si jucausa. Pentru ca acesta a avut niste probleme in perioada respectiva, catelusa a ramas nesocializata iar mai tarziu a fost vanduta unui baiat din Pitesti. Fiind o catelusa timida, noul stapan nu era foarte incantat de ea, dar cred ca de dragul pedigreeului, a montat-o cu masculul pe care il avea, un caine frumos si echilibrat. Din cuibul acela a aparut Shana, iar Mircea a cumparat-o cand avea 6 luni. El avea o pasiune pentru drasaj, iar Shana avea o placere deosebita sa invete tot ceea ce i se arata.
La scurt timp, ne-am intalnit pentru ca Shana sa-si cunoasca bunica, desi noi, oamenii, eram cei mai interesati sa cunoastem unul altuia cainele. Si aveam si de ce. Cainii astia sunt ca niste piese vii de istorie, ii atingi, te uiti la pedigreeul lor si apoi un intreg joc de imaginatie se desfasoara in mintea ta, pentru ca fiecare dintre stramosii lor au o poveste de glorie, scrisa pana in cel mai mic detaliu, insotita de fotografii, unele vechi de aproape un deceniu.
Avand aceeasi pasiune pentru cei mai cei dintre caini, eu si Mircea ne-am imprietenit si impreuna am pus la cale prima monta a Shanei. Dupa ce am pus in balanta toate posibilitatile, am ales un caine care nu era al meu, desi aveam cateva exemplare deosebite. Ne-am gandit sa facem o monta pe linie si l-am ales pe Primo, fratele celeilalte bunici a Shanei. Primo avea 9 ani dar zburda ca un pui iar dintii lui aminteau de coltii fiarelor salbatice.
Cainii care au ramas in familie din aceasta monta sunt Blitz si Abby, iar ceilalti au ajuns la stapani responsabili, pentru ca oricat de blanzi si iubitori de oameni ar fi, acesti caini au o tenacitate nemaipomenita si o dorinta de a duce orice fel de actiune pana la capat, indiferent de consecinte. Acest spirit a fost selectionat la pitbulli de-a lungul numeroaselor generatii si doar omul alege catre ce fel de activitati canalizeaza aceasta trasatura.
Shana a participat la mai multe filmari si concursuri unde i-a uimit pe toti cei prezenti cu abilitatile ei si cu relatia extraordinara dintre ea si Mircea. La un semn discret, Shana merge in 2 labe, se asaza, se rostogoleste, aporteaza jucarii sau se catara pe obstacole.
Blanda si foarte iubitoare cu copiii, a transmis aceste calitati si puilor ei, asa ca ne-am decis sa facem o a 2-a monta, de data aceasta cu Homer, un fiu al Amirei. Puii s-au nascut frumosi si sanatosi, insa intr-o noapte, un incendiu a izbucnit in curtea lui Mircea. Shana nu a stat pe ganduri si a trecut prin foc de mai multe ori pentru a-si salva puii, i-a scos pe rand afara din flacari insa fiind nascuti abia de cateva zile nu au rezistat si probabil murisera din primele secunde. I-a alertat apoi pe mama lui Mircea si pe vecini, care au sarit in ajutor si au reusit sa stinga focul. Din fericire flacarile nu ajunsesera inca la casa, insa Shana, dupa ce, ca o adevarata eroina, si-a indeplinit misiunea, a intrat in soc, avand arsuri pe mai mult de 40% din suprafata corpului. Cu greu, cu mila si cu durere in suflet, Mircea a reusit sa ii salveze viata. Tratamentul a fost de lunga durata iar Shana nu a mai fost niciodata la fel.
Nu cred ca va mai avea vreodata pui, insa cu siguranta ne vom asigura ca sangele ei sa mearga mai departe si poate cine stie, vom mai gasi printre urmasii ei si alti eroi.
In ciuda suferintei prin care a trecut si a pielii rigide si sensibile pe care o are acum, Shana a castigat cupa Best female in Show, la prima editie a concursului Clash of the K9 Romania!
Felicitari Shana! Felicitari Mircea! Voi sunteti adevaratii Ambasadori ai acestei minunate rase!
|
